Italia – aprilie 2009

Posted in Calatorii on June 10, 2009 by geordan

 

 DSC_8565

Italia!  Italia  a reprezentat pentru mine in urma cu 14 ani, punctul zero al evolutiei mele de dupa revolutie. Acum 14 ani mi s-a resetat tot ceea ce acumulasem ca si cunostinte si viziune asupra vietii. Italia a fost atunci zvacnirea pe care daca nu as fi avut-o la momentul respectiv, probabil ar fi trebuit inventata sau daca nu, as fi fost cu siguranta mai sarac din multe puncte de vedere – in mod special, in gandire. Reintors asadar dupa atata amar de vreme, insa in pozitia de turist de aceasta data, am gasit aceeasi tara boema si plina de contraste pe care o lasasem la vremea respectiva.

Ruta pe care am ales-o a fost una inedita, determinata de timpul relativ scurt avut la dispozitie, dar si de incapabilitatea mea de a lasa masina acasa. Sunt multi cei care stramba din nas la aceasta idee, insa pentru mine, atat cat inca  mai pot, voi prefera  acest mod de a calatori. Nu am probleme cu oboseala, intrucat sofatul ma reconforteaza, iar nevoia de flexibilitate in program si ruta este una absolut necesara. Cred ca nu mai este nevoie sa mai adaug aici cantitatea incomparabil mai mare a informatiilor turistice culese pe traseu… Deci, intr-un cuvant, am cotrobait dupa o varianta nu neaparat mai scurta, dar care sa imbine utilizarea la maxim a timpului scurt cu o calatorie motorizata. Asa am ajuns pe urmele lui Base, marinarind la pachet cu masina pe ferry. Din Bucuresti pana in Igoumenitsa, in Grecia, portul de unde te imbarci pe ferry, ai de parcurs fix 1 050 km pe care ii faci, cu tot cu pauze, in 13 ore. De la intrarea in Grecia ai numai 450 de km si, dat fiind autostrada aproape terminata (mama ce autostrada si-au tras astia!!!), te duci glont. Te mai scoate doar de vreo doua ori, fiindca mai au ceva de lucru, insa este o autostrada adevarata! Nu ma refer aici doar la astfalt, ci si la viaducte si tuneluri de pana la 5 km… Egnatia Odos se numeste  si o gasiti aici.

 Mai departe, din Igoumenitsa gasesti destule variante de “traversare” in Italia, diferentiate de ora plecarii sau portul de debarcare: Brindsi, Bari, Ancona sau Venetia. Pentru noi Ancona era destiantia dorita asa ca am apelat la Superfast ferry. Oricum de acasa am facut prospectiuni cu privire la detaliile marinaritului si de data asta socoteala de acasa, merse cu cea de la fata locului –  ceea ce am gasit pe site-urile companiilor de navigatie ca si ore de plecare, exact asta am gasit la locul imbarcarii. Evident biletul dus-intors este mai avantajos. Marinaritul dureaza aproximativ 15 ore dus, dar intrucat se circula noaptea nu ai probleme cu trecerea timpului. Iar pentru noi Ancona era la distanta de o ora jumatate de zona in care aveam sa poposim in Italia, respectiv Perugia. In ceea ce priveste calitatea calatoriei marinaresti, vasele de la Superfast ferry mi s-au parut cu mult mai civilizate, decat cele de la Anek de pe ruta Creta. Deh! Treaba nemteasca. De vazut aici cum este cu marinaritul. 

Reintalnirea fizica cu cizma italica a fost una de-a dreptul emotionanta. Atat de emotionanta, ca in prima intersectie am tras vreo doua ture in giratoriu ca sa ma dumiresc cum este cu pogonul de indicatoare de sus pana jos. Acuma, tip prevazator si cu simt responsabil, imi luasem din tara o harta a Italiei, intrucat nu m-am invrednicit sa achizitionez un cd pentru navigatia din dotare. Harta fiind de la Michelin eram foarte mandru de ea; pana in momentul in care am ajuns sa o folosesc. In primul rand lipseau localitati cu duiumul, desi se preta a fi una detaliata. Apoi acele localitati care totusi se aflau pe harta erau intr-o ordine a carei logica nu am reusit sa o acopar… Dar toate astea le-am aflat evident conform zicalei “geografia se-nvata mergand” – si am tot mers… In sfarsit, zona era foarte frumoasa cu dealurile abia inverzite si copacii plin de flori, iar drumurile desi destul de intortocheate, erau foarte bune.

 Locurile pe care le-am atins au fost dintre cele mai populare din regiunea Umbria, regiunea in care ne aflam, si desigur ca nu aveam cum sa ignor Roma avand in vedere ca toate drumurile duc intr-acolo. San Marino a fost deasemenea o tarisoara pe care nu am vrut sa o ratez.

Asissi  – un orasel medieval plin de istorie aflat intr-un mot de deal, ca de altfel majoritatea asezarilor italiene, protejat fiind de un zid de piatra. Initial numele nu-mi spunea nimic, fiind un pic haios, insa aveam sa aflu pe viu ca este un punct de atractie turistica major in zona, fiind mai cautat si decat Perugia. Ba mai mult, asezarea este cunoscuta in lume datorita sfantului Francisco, a carui basilica ii poarta numele. In acest sens, putina istorie explicata pe indelete gasiti  aici. Fiind un nod turistic important, turisti erau cat cuprinde, desi ne aflam in cursul saptamanii si mai era ceva distanta pana la 1 Mai. Cu toata istoria si aspectul incremenit de secole al orasului, au gasit de buna cuviinta sa construiasca parcari suberane care, prin mijloace moderne, te scot la suprafata, aproape de centrul orasului. Odata ce pasesti in interiorul orasului ai senzatia ca timpul aici este oprit si faci parte dintr-un scenariu petrecut cu secole in urma.

Gubbio  – nu atat de spectaculos ca Assisi, dar la fel cocotat pe un deal si plin de mireasma medievala.

Foligno  – un important nod rutier intre Perugia si Ancona, aici aflandu-se si aeroportul pentru cine doreste sa poposeasca in zona pe calea aerului. Principala atractie o reprezinta Cathedrala din centru.

San Marino – un stat in stat, minuscul, lipsit de TVA, fiind o alternativa si pentru shopping. In partea veche a orasului San Marino care este cocotata evident intr-un varf de deal, poti accede rapid cu o telecabina, in care nu apuci sa te sui bine ca ai si ajuns. Insa daca o iei la pas in sens invers, ai ceva de mers datorita serpentinelor lungi si dese.

Grotte di Frassassi –  o pestera descoperita in zona Frassassi nu mai departe de anul 1971. Modul in care a fost amenajata aceasta pestera pentru vizitare, dar si dimensiunile ei sunt impresionante. Accesul se face numai cu ghid si daca doresti sa faci o poza, trebuie sa depui un efort de indemanare abila. In caz contrar, ti se face una la cerere numai in locul special amenajat si evident contracost. De la parcarea unde poti lasa masina, te preia un autobuz care se strecoara printr-un defileu nu foarte spectaculos si te lasa in gura pesterii, de unde te preia ghidul mai sus amintit. Cine nu se descurca cu limba locala, i se da aparat cu limba materna si in functie de locul in care te afli apesi butoanele respective. In niciun caz ca pe la noi cu “Attention a la tete!!” sau “Fereste dibla neamule!!” spusa in toate limbile pamantului, ca se termina vizita pana reusesc sa lamureasca toate nemurile. Basca te pocnesti pana receptionezi corect informatia… 

Perugia  – faimos in prezent prin existenta Universitatii pentru straini, orasul este de rezonanta in arta italiana, aici traind de-a lungul vremii cativa artisti de seama ai momentului. Impresionanta este piata centrala care este strajuita de Palazzo dei Priori si  in mijlocul careia troneaza Fontana Maggiore. La fel fiind cocotat in varf de deal, ofera perspectiva unei panorame pe cinste asupra regiunii.

Roma – eh! Toate drumurile duc aici si inca cum! Fiind 1 Mai am nimerit intr-o aglomeratie specifica manifestatiilor. Mai greu pentru cei care vroiau sa scape din oras dimineata, romani presupun, intrucat stateau cuminti pe trei benzi miscandu-se imperceptibil, dar plini de speranta ca vor ajunge in locuri mai aerisite decat orasul de resedinta. Caci despre Roma sunt desigur foarte multe de spus, cu mult mai multe decat turistii care sfidand oarecum criza se revarsasera in centru, astfel incat, la un moment dat, inghesuiala era comparabila cu cea dintr-un metrou sau autobus de pe la noi. Doar ca era pe strada… Cel mai neplacut era la obiectivele turistice unde cu greu puteai scoate din cadru fotografic capetele ratacite… Pana la urma m-am pricposit cu o colectie fotografica care se poate intitula cu generozitate “Invazia Romei “, fara a exagera cu nimic. Cu toate astea nu ai sa vezi nicio coada, la nimic.

 Cascia – un loc strans legat de Santa Rita a carei poveste o gasiti aici .Desi a fost ultimul obiectiv atins in aceasta scurta excursie a fost oarecum ca si cireasa de pe tort. Mi-a placut foarte tare poate si pentru faptul ca am nimerit in timpul slujbei, iar toata populatia era concentrata in Basilica centrala emanand aerul de civilizatie latina pe care am avut ocazia sa-l simt din plin in acele momente.

A fost o saptamana intensa, in care fiecare zi a avut rostul si destinatia ei bine definita si in care nu am aplicat altceva decat odihna activa. Am avut totodata o senzatie ciudata, stranie, atunci cand am colindat pe aceleasi strazi pe care in urma cu 14 ani nu imi permiteam sa ma opresc la o cafea, in vreme ce acum era ceva ce facea parte in mod natural din peisaj. De fapt luati de val in iuresul problemelor de zi cu zi, nu mai realizam ca totusi am facut un salt mare in tot acest timp, iar transformarile la care am fost supusi sunt de-a dreptul spectaculoase… Vorbim aici de cei care evident nu au avut un statut privilegiat si inainte.

Imagini din aceasta calatorie veti putea gasi   aici.

Advertisements

Creta – septembrie 2008

Posted in Calatorii on April 6, 2009 by geordan

dsc_3281 

 

Si a fost si Creta. Cand am gandit prima data o astfel de locatie pentru concediu ma bazam pe latura mea mai putin serioasa, crezand ca intr-un  an de zile este timp suficient ca sa-mi treaca. N-a fost asa! Chiar am ajuns acolo. Motorizat evident! De altfel nici nu este asa departe. Faci cam 1 200 km pana in locul unde te imbarci pe ferry, respectiv Pireus. Mare parte a drumului pe ruta asta in Grecia este pe autostrada, asa ca ai toate sansele sa-o parcurgi rapid, intr-o medie orara de peste 100 km/ora. Noaptea cel putin!

             Imbarcarea se face destul de rapid, fiind reprezentante in apropierea portului ale companiilor de transport de la care iti alegi ora de plecare si portul in care vrei sa ajungi: Chania sau Heraklion. Pentru noi care am fi vrut sa traversam noaptea imbarcarea a fost si mai rapida: aveau oferta pentru masina gratis dus daca luai dus/intors si plecai in urmatoarele doua ore, respectiv la pranz. Nu am mai stat pe ganduri si am procedat ca atare, pentru ca 100 EURO nu erau de lepadat. Bine, in final am economisit 60 pentru restul fiind cheltuiti pe cazare o noapte in Chania.

 Traversarea cu ferry in cursul zilei pare destul de lunga, intrucat este mai greu in cele peste 8 ore sa prinzi vreun pui de somn, iar plimbatul pe vas il rezolvi intr-un timp relativ scurt. Asa ca drumul de intoarcere pe care l-am facut noaptea mi s-a parut considerabil mai scurt. Debarcarea pe insula se face de fapt langa Chania, in portul Souda, urmand sa parcurgi vreo 2-3 km pana in Chania. Odata debarcat am facut cunostinta din scurt cu un drum si o inghesuiala pe strada cam ca pe la noi, desi orele erau binisor trecute de 21:00… Ulterior aveam sa constatam ca am nimerit in plin sezon, desi era inceput de septembrie.Iar Creta este o insula a contrastelor : gasesti lucruri foarte bune si in imediata vecinatate din cele mai putin bune. Un lucru a fost insa liniar pentru noi acolo: vremea calduroasa si umeda. Ba nene!!! Aici este cald nu gluma!… Soare cat cuprinde incat la un moment dat ne intrebam daca nu cumva aici inca nu s-au inventat norii… Pai pe la pranz, la doi metri de apa, nu calci pe nisip, decat cu papucii din dotare. Altfel risti sa prinzi viteza sau sa faci un dans cu strigaturi indiferent de nivelul de pregatire de care dispui… Arde nisipul de nu se poate!

In Chania trebuie sa stai cu busola din dotarea naturala bine. Indicatoarele lipsa si orasul destul de intortocheat iti ofera sansa unei invarteli in toata regula. Cazare am gasit la primul “rent rooms”, fara nicio problema ca stam doar o noapte. La cat de placut a fost parca imi paru rau ca nu o am mai stat cel putin una. Portul Venetian este intradevar ceva deosebit si chiar merita sa petreci vreo doua trei zile in acest oras.

Noi a doua zi am plecat catre Kissamos, incercand si Falasarna pentru cazare. Intr-un final am gasit ceea ce ne doream in Kissamos. De fapt nici macar in vise nu ne dorisem o astfel de locatie. A fost poate cea mai calitativa cazare de 3 ani de cand batem Grecia: apartament cu o terasa imensa pe malul marii, intr-o parte a statiunii mai putin aglomerata. Curatenia se executa zilnic.

 http://img139.imageshack.us/img139/9854/dsc0570.jpg

 

De aici am vizitat cele mai importante obiective din partea de vest a insulei si anume:

  • Falasarna – locatie usor accesibila, , cu o plaja lunga cu apa turcoaz, nisip fin, intr-un contrast cu stanci din loc in loc. Desi se coboara in serpentine de pe munte, panta nu este asa abrupta, cum se cam intampla in celelalte insule grecesti;
  • Balos – locatie mai greu accesibila cu masina, datorita drumului lung si pietros, precum si a coborasului/urcusului la picior pe o distanta si inaltime apreciabila, dar absolut necesara aceasta abordare. Exista si vapoare care pleaca de langa Kissamos si care opresc si pe insula Gamvrousa, insa pe langa dezavanatajul inghesuielii vaporene, frumusetea consta in vizulaizarea plajei Balos de sus. Este ceva deosebit!
  • Elafonisi – alaturi de Balos reprezinta la fel una din minunatiile naturii pentru care merita sa bati drumul pana pe insula. Altfel este o locatie destul de aglomerata chiar si la inceput de septembrie, insa cu o organizare buna in ceea ce priveste serviciile (pentru cine este dependent de asa ceva) si o curatenie exemplara.

Apoi ne-am mutat in partea de sud a insulei, la Galini cu scopul declarat de a ataca partea estica si anume:

  • Vai – foarte populara si destul de aglomerata. Nu mi s-a partut deosebita ca plaja. Marea atractie o reprezinta palmierii si faptul ca in ambele parti te poti cocota pe stanci pentru panorama pe cinste;
  • Xerocampos – ceva cu adevarat deosebit. Drumul pana acolo este mai mult decat spectaculos. Se cobora in serpentine multiple de la o inaltime apreciabila pe un drum destul de ingust de unde se poate admira toata coasta in splendoarea ei. Zona linistita, deloc aglomerata, unde se pot gasi si locuri de cazare si ceva taverne ratacite.
  • Goudouras – o plaja aproape pustie desi se afla in imediata vecinatate a soselei. Pustie- pustie, dar dotata cu … dus.

Ne-am intors mai apoi catre centru tot in partea de sud mai exact in Pyrgos, pentru a vizita si urmatoarele  locatii:

  • Matala – o plaja draguta cu un cimitir roman alaturi, sapat in stanci; aici poti savura un apus de soare in toata regula, fiind nevoie sa cauti doar taverna cel mai bine plasata;
  • Agia Galini – o statiune mica, cocheta strecurata printre stanci, localizata intr-un golfulet mic, avand o multime de taverne cocotate in trepte, cu panorama asupra tarmului si marii ;
  • Preveli – o plaja la care ai acces doar dupa o coborare starsnica la picior, pe niste trepte pietruite unde utilizezi o mare parte de atentie. Plaja este formata la confluenta unui rau care se strecoara dintr-o padure de palmieri, avand posibilitatea sa navighezi cu hidrobicicleta in susul sau. Din pacate aici cam bate vantul uneori in rafale si te biciuieste cu cate o mana de nisip, de-ti cam trece de toate cele…

Mai apoi am trecut din nou in zona de nord, la Malia, care reprezinta una din statiunile aglomerate si cosmopolite ale insulei. De altfel in partea de nord este concentrata mai toata activitatea turistica de all inclusive a insulei, cu statiuni una langa alta, hoteluri luxoase, plaje amenajate, taverne cat cuprinde si evident viata de noapte. Aici esti abordat de pe strada daca treci pe langa taverne, insa ce n-am inteles eu este faptul ca tocmai acele taverne care aveau asa-zisi masters of ceremony erau cu mult mai goale decat celelalte. Se vedea treaba ca aceasta atitudine deranjeaza lumea in general. Si tot in general nu s-au orientat deloc: puteau sa puna si ei pe aceste posturi, daca tot apelau la o astfel de abordare, niste dame atragatoare. Sigur in acest caz raportul de forte se inversa simtitor si tavernele respective se populau urgent!

De aici ajungi relativ usor pe un platou, Oropedio Lasithiou, in inima muntilor, pe care il parcurgi cu masina trecand prin diferite sate. Unele din ele par uitate de lume, insa daca o iei la pas pentru ceva suveniruri ai supriza sa constati ca stiu despre romani, unii chiar avand rude pe la noi pea casa… Peisajul insa este foarte frumos fiind in inima muntilor la o inaltime considerabila fata de nivelul marii. Desigur nelipsitele mori de vant din trecut sunt prezente din loc in loc, unele reamenajate, altele nu. Interesant este ca platoul respectiv este o zona agricola infloritoare, o mana cereasca pentru cretani.

 

In ceea ce priveste orasele din zona de nord pot spune urmatoarele:

  • Agios Nikolaos – o asezare foarte frumoasa, in trepte care ofera un peisaj deosebit. Stradute inguste cu sensuri unice si o piata centrala mare in jurul unei lagune care reprezinta o mica prelungire a golfului in care se afla orasul, frumos inconjurata de stanci si cladiri deopotriva;
  • Heraklion – cel mai mare, aglomerat si zgomotos, fara ceva deosebit – nu mi-a placut;
  • Rethimno – absolut fantastic in partea veche; strazi foarte inguste, pietonale cu multe magazinele cu de toate, cafenele si ceva taverne. O groaza de bacanii in care gasesti de la tot felul de mirodenii pana la gustosul (as zice) raki, un fel de rachiu din fructe sau din struguri, dar care are o aroma diferita fata de ceea ce cunoastem de pe la noi. Cine prefera mai gustos exista si in combinatia cu miere.

Cu parcarea nu am avut probleme pe nicaieri si am reusit sa evitam elegant parcajele platite care nu ofereau nimic in plus; nici macar un acoperis deasupra, de protectie solara.

Ca si plaja in aceasta zona am preferat Istro, foarte linistita, aerisita si cu mult obisnuitii pestisori care te ciugulesc de picioare.

Tot in aceasta zona sunt localnici care ies la drumul mare, unii din ei foarte batrani, cu portocale. Doua chestii au fost interesante: in primul rand, desi estetic portocalele arata urat, ca naiba as zice, in realitate sunt deosebit de dulci si de gustoase, iar in al doilea rand desi vanzatorii sunt foarte batrani, o rup o tara in engleza. Nu sperati asa ceva acasa!

Reimbarcarea din acelasi port Souda catre Pireus se face fara probleme, iar dat fiind ca drumul l-am facut de aceasta data noaptea, a parut considerabil mai scurt.

Ca si impresii generale pot spune ca atmosfera din Creta nu mi-a lasat senzatia ca ar fi una degajata, aferente unei vacante permanente, atmosfera pe care am intalnit-o in mai toate celelalte locatii. Cretanii destul de rigizi in negociere, un pic cam infumurati, iar pe la taverne in general veneau cam multe din partea casei care ulterior se simteau la nota de plata. Altfel ca si peisaje merita absolut sa bati drumul pana acolo. Mergand in lungul si de-a latul insulei am reusit sa acumulam circa 2 800 km, ceea ce nu inseamna ca am atins absolut toate obiectivele. Timp petrecut alocat aproximativ 3 saptamani.

Ceva foto gasiti aici http://www.flickr.com/photos/31157198@N02/show/with/3155488163/

Traversarea Bulgariei – septembrie 2006

Posted in Calatorii on July 12, 2008 by geordan

img_5111

Deci care va sa zica mergand in Grecia obligatoriu traversezi Bulgaria.
Bulgaria? daca nu era podul de la Giurgiu puteam sa jur ca o luasem in directia opusa din greseala, adica catre Transnistria.
Mai oameni buni! poate ca pe litoralul lor o fi ceva mai bine, dar in rest este DEZASTRU. Pur si simplu aici evolutia s-a oprit la inceputul anilor 90 in cel mai fericit caz. Peste tot pluteste aerul si civilizatia de origine rusa. N-am vazut o casa mai acatari in afara de cateva ansambluri construite pe langa Sofia. Poate din cauza ca balariile sunt la poarta cat gardul. Poate asa arata aici gardul viu… Despre drumuri s-a tot spus ca sunt deosebite. Da, dar numai cele facute de curand cu banii comunitatii europene, in rest la Ruse iti rupi rotile, la Sofia ashijderea. Autostrada intradevar de remarcat mai ales ca are in componenta ceva tuneluri si viaducte intre munti. Insa numai atat.
Peisajul devine tot mai sumbru pe masura ce te apropii de Sofia: este acelasi teren arid ca in Grecia numai ca aici este alta clima si nu rasare  nimic.
Masinile ? Numai cazaturi, dar preponderent vw si opel. Adica nemtoaice.
Saracia este prezenta la tot pasul si te agata chiar dupa ce treci de controlul vamal oficial, unde mai apare un alt post unde trebuie sa opresti – noi ii trageam talpi de zor cand au sarit bulgaroii ca fripti ca nu-i bagam in seama – ca sa ti se ceara de la obraz 5 euroi. Pentru?
Pai cica asa de drum bun. N-avem! atunci Suma se reduce simtitor = 2 euroi. Raman consecvent : n-avem! Pana la urma recuperam pasapoartele si plecam. Am avut senzatia ca s-a uitat ca suntem cu copilul si ne-au lasat in pace. Poate a fost doar o senzatie, dar la intoarcere tot intr-un asemenea punct de control, dupa ce m-a dat jos din masina a vazut ca suntem trei, fara alte comentarii “finish control” si “drum bun”. Si totusi la noi parca niciodata nu s-a ajuns la un asemenea nivel. Sa nu uitam ca vorbim de o tara care va intra in comunitatea europeana de la anul… Pana la urma totul este numai politica!

Evident ca primul radar l-am colectionat cu sarguinta, desi fusesem atentionat din tara de obiceiurile vecine… Dar ma gandeam ca la ora aceea din noapte, vreo 4 si ceva, baga si veciunl ceva aghioase. Ar fi bagat el saracu’, dar pe burta goala nu prea merge… Zece euroi la pasaport si o mustruiala vecineasca de caracter fals, dupa care am continuat calea ce-o apucasem.

Si ca o parere personala decat sa mergi intr-o asemenea tara chiar daca au un litoral mai bun ca al nostru, mai bine mai pui ceva banutzi si o tunzi mai la sud pentru ca pana la urma este vacanta ta si trebuie macar acum sa te simti degajat. Succes!

Halkidiki – septembrie 2006

Posted in Calatorii on July 4, 2008 by geordan

img_0149

Deci sa incep cu inceputul care isi are originile in urma cu doua luni cand dupa ce nu mi-a placut ce am mai gasit pe la agentii am decis sa fac o rezervare pe e-mail la Lagomandra pe bratul Sithonia. Zis si facut. Omul n-a vrut niciun avans spunand ca este suficient e-mailul. Asa au spus si altii care au avut de-a face cu oameni seriosi. Eu n-am avut! Rezervarea a tinut pana in ajunul plecarii noastre cand am aflat ca era totul ocupat in aceasta perioada, dar nu de noi… Am tras aer adanc in piept si am pornit la drum plin de incredere ca ne vom descurca la fata locului. Intre timp mai facusem sapaturi pe net si mai gasisem niste locatii disponibile in Hanioti si in Nikiti, asa ca talpa. Plecat noptea la ora 1 ajuns la destinatie in Nikiti la 14:30. La 2 si un sfert eram la coada la vama la noi, pe la 4 intram in Bulgaria. Era sambata si cam era coada, insa numai la romani – dormeau probabil. La granita Bulgaro-Greaca cam o ora jumatate din cauza bulgaroilor de data asta. E, si intram frumusel in Grecia. Ba nene! Ce gust bun are aerul liberatii!! De cum intri atmosfera se schimba brusc. In primul rand case de oameni normali; pe urma, respect pe strada. Da!Siguranta te paste peste tot. Adica foarte respectosi in condus . Constienti si retinuti, fara depasiri sau iesiri din lateral de aiurea.  O placere ! Desi sunt multe masini pe strada se circula la coloana cu 100 pentru ca nu sunt gushteri sau givetzi care sa aiba soriciul gros in talpa si in obraz ca sa se tot bage in fata. Evident ca mai erau care se grabeau tare ,dar sunt asa de putini ca sunt de neglijat. Chiar crezi ca au o problema de se grabesc asa! Pe de alta parte oricat te-ai stradui nu te poti rataci. Doar daca nu esti atent. Se trece pe langa Salonic pe o sosea de centura (Road Ring) pe trei benzi unde traficul este uns. Te duci cu ce viteza doresti.
Odata ajuns in Nikiti am gasit de cazare fara prea mult efort intr-una din multiplele posibilitati aflate pe malul marii. Nu aveam vedere la mare, dar camera era cocheta, racoroasa cu tot ce trebuie, chicineta, frigider, tv, loc de parcare,  plus un pat in plus. Pret final negociat 35 euroi pe noapte. Inauntru erau alti romani cu care la inceput ne-am conversat in engleza, nestiind ce neam eram…Oameni de treaba fara tarantele, fiecare cu ale lui. Ce gasisem initial pe net s-a dovedit a nu fi conform cu realitatea la fata locului pentru ca si acolo mai sunt camere neconforme locuitului uman al acestui secol.Mai exista si mizerie si igrasie…ca si ei sunt uameni!
Nikiti s-a dovedit ulterior a fi o statiune buna cu multiple taverene pe malul marii, foarte bine amplasata – vezi niste apusuri de soare deosebite – cu cateva supermarket-uri foarte bune, populata si totodata linistita. De aici a inceput aratul pentru ca am facut numai acolo peste 1000 km. Pai ce ne-am zis noi? Daca tot nu suntem angajati la vreun sejur de hotel de ce sa nu incercam mai multe locuri in aceeasi vacanta. Asa ca ne-am cazat in trei locatii diferite: Nikiti a fost una, Hanioti a doua si Vourvourou a treia.
Cum spuneam la Nikiti taverne pe alese. Intotdeauna am aplicat principiul lui Marco: unde este lume multa, gasesti mancare buna si preturi omenoase. Functioneaza aproape intotdeauna. Asa am mancat la Kazanis si am mai incercat si o alta care avea in special inghetata al carei nume nu l-am retinut. De aici am facut doua excursii catre Hanioti si Vourvourou unde ne-a placut foarte mult si am facut rezervari la cazare.
In Hanioti intradevar a fost una din statiunile afectate de incendiu. Mai degraba se poate spune ca a fost un parjol deoarece a batut vantul puternic atunci, iar copacii nu erau arsi complet, erau mai degraba uscati si innegriti. Insa toate astea pe partea dreapta a strazii cum te duci, statiunea nefiind afectata in vreun fel. Mai mult, nu stiu cum si prin ce minune casele care erau printre copacii arsi nu numai ca nu erau afectate, dar aveau gradinile intacte si nici macar o vreo urma de afumatura nu am vazut. Dar nici macar una! Oricum parjolul mi s-a parut mai evident in statiunea precedenta, adica in Polihrono.
In Hanioti ca la statiune: lume multa, stradute multe si inghesuite de taverne pe toate gusturile, magazine de suveniruri cu duiumul.In centru o piata cu o fantana arteziana ce aduce un aer mai degraba italian. De altfel am fost surprins peste tot de o foarte mare asemanare cu asezarile din Italia desi nu sunt tari vecine. Plaja?
Ei bine plaja cu un nisip mult mai prost decat in Nikiti, iar apa nu avea aceeasi limpezime ca vis-a vis. Aici s-a intamplat sa gasim din a doua incercare locuri la hotel de patru stele, Hanioti Palace. Tarif noapte 80 eur cu mic dejun. Patru stele? Cred ca erau doua afara si doua inauntru, pentru ca daca piscina si gradina din jurul hotelului erau deosebite, inauntru nimic nu arata a patru stele. Poate a doua plus. La fel si micul dejun. Slab-slab! Poate unii se incanta la un bufet suedez, dar ce faci daca produsele sunt din cele mai slabe calitativ si nici macar o cafea ca lumea nu poti servi?! Aici ne-am dat seama cata plasa iti poti lua cu all inclusive si mi-am adus aminte ca ultima data la all inclusive am fost prin armata si intradevar nu mi-a placut… Acuma nu generalizez, doar subliniez ca exista un risc destul de mare in acest sens. Bineinteles romani si pe aici si chiar vecini de camera. De data asta insa comunisti cu cefe groase si educatie pe masura: vorbit tare de dimineata peste balcoane, supt de masele la greu si o intalnire pe masura cu o replica autentica “nu ne mai place Mamaia?!” ce m-a lasat fara raspuns. Macar de mi-ar fi placut vreodata…
La taverene desi peste zi pareau mult prea multe, seara pe la 8 se”imputinau” si deveneau stramte de cu greu gaseai un loc. Tot aici am fost incarcati la nota de aiurea si serviti mai ca la noi, la taverna Dionisios. Daca tot era inghesuiala…Deci frumos in Hanioti, dar numai cui ii place inghesuiala este recomandabil.
De aici am facut turul peninsulei Kasandra, foarte spectaculos si ne-am intors pe peninsula Sithonia, la Vourvourou.
Am ales ca ultima locatie de cazat Vourvourou unde am cautat ceva cu vedere la mare si evident am gasit. Din prima! Ba chiar pot spune ca a fost cea mai calitativa cazare dintre cele trei – camera mare, privelistea, dotari etc. Initial vroiam sa stam doar cinci nopti, dar dat fiind splendoarea locului am prelungit sederea cu inca doua nopti. Pret negociat la inceput 30 eur pe noapte, pret final pe 7 nopti 200 eur. Asta mi-a placut acolo! Desi nu sunt oameni avuti si asta se vede la tot pasul, nu-si baga unghia in gat ca nu incaseaza cat si-au propus. Pentru ca nu-si propun. Conteaza mai mult continuitatea, decat profitul de moment. Dar asta provine si din faptul ca sunt intr-o concurenta acerba.
Zona este deosebita, foarte buna pentru cine merge cu copii si extraordinara pentru cine are de gand… Pentru mai multe detalii consultati http://www.halkidiki.com/vourvourou/aerial.htm.
Localitatea este compusa in majoritate de case de vacanta, dar sunt si taverne si cateva supermarket-uri. Recomandat de departe taverna Paris – preturi bune, calitate, atmosfera. Oricum la numai 11 km sunt supermarket-urile din Nikiti: Lidl, Marinoupoulos si inca unul in caz ca nu gasiti tot ce trebuie la cele din Vourvourou. Deci daca vreti sa faceti o vacanta de vis, Vourvourou poate fi unul dintre locuri. Gasesti de toate intr-o veritabila asezatre exotica: golfulete, apa turcoaz, nisip fin, diguri naturale. De alfel bratul Sithonia este mai muntos decat casandra, localitatea fiind pe malul marii la poalele muntilor.
De aici poti ajunge oriunde doresti atat pe acest brat – de exemplu poti sa te sui in masina seara si sa vizitezi orice alta localitate, chiar sa ieie masa – cat si inspre bratul al treilea Athos, pana la Ournapolis. Nu am vazut chiar tot, dar NU ne-au impresionat Neos Marmaras, Metamorfosis si Gerakina in schimb Sarti a fost o surpriza foarte placuta mai ales ca este destul de izolat fata de celelalte localitati.Foarte populat , foarte dotat si cu o priveliste minunata catre muntele Athos. Foarte multe masini de Ungaria acolo. Asta pe Sithonia. Inspre Athos am ajuns numai pana la Pycardikia, dat fiind ca drumul devenea parca tot mai abrupt. Foarte frumos drumul, dar pentru cei care stau bine cu inaltimile: pe margine nu are parapet de protectie asa ca vezi direct haul…
De la Ormos Panagiotis care este imediat langa Vourvourou se poate pleca in croaziera catre muntele Athos, ceea ce am si facut. 20 euroi de caciula si copilul free. Deosebit! La intoarcere oprire in Ournapolis pentru doua ore pentru pranz si cumparaturi. Destul de frumoasa asezarea, dar din nou s-a”gresit ” nota de plata de la masa. Din nou inghesuiala… Pe vapor insa am avut ocazia sa ne reamintim de ceea ce inseamna gramada. Eram aproximativ 400 de suflete de toate natiile si printre noi evident si rusi. E, vreau sa va spun ca cu nesimtirea cu care s-au instalat in Europa de Est in urma cu ceva vreme, miscare a caror efecte sunt inca vizibile si astazi, cu aceeasi nesimtire te calcau pur si simplu in picioare sau ocupau caile de acces fara nicio sinchiseala. Ce pardon, ce sorry!!! Nimic! De recunoscut ii recunosteai de la o posta dupa uniforme: ciorapi cu papuci si burti neincapatoare in camasi. Ne-am enervat o tzara, dar ne-am consolat ca nu mai poate dura inca vreo 50 ani…
Tot de la Vourvourou se poate ajunge usor la Salonic. Sunt cam 120- 130 km. Revin si subliniez ca distantele se parcurg mult mai usor data fiind fluiditatea traficului provenita si din disciplina.
Deci ca sa concluzionez am plecat pentru vreo 10 zile si am stat 14. Total km facuti 2630, din care 1600 reprezinta drumul dus intors; consum mediu 5.3. merita sa mergi cu masina pentru ca aria de acoperit este larga (1000 km nu sunt de colea). Personal m-am convins ca nu merita sa stai priponit intr-un singur hotel de care sa pleci satul dupa sapte zile. Doar daca nu iti place condusul. Pot spune ca nu sunt deloc obosit. Dimpotriva. Cred ca daca mai aveam timp si bani mai ramaneam… Succes!

O harta cu informatii suplimentare gasiti aici http://www.greeka.com/macedonia/halkidiki/halkidiki-map.htm.

Zakynthos – septembrie 2007

Posted in Calatorii with tags on April 5, 2008 by geordan

img_6328

 

Dupa pereglinarile prin celelalte doua insule, Lefkada si Kefalonia ajunseram si in Zakynthos. Zakynthos insula dezvoltata comercial mult mai bine decat precedentele. Aici concurenta isi spuse cuvantul, adica preturi negociabile si in consecinta lume mai flexibila. Insula in sine din interior nu este cine stie ce. Inca de la debarcare in micutul port Agios Nicolaos esti intampinat de serpentine, relieful pastrandu-se la fel de muntos ca in precedentele locatii, ba chiar pe alocuri exista adevarate trambuline pe sosea, cu urcusuri si coborasuri din scurt. Asa ca mare atentie! Caci cu un pic de viteza ii poti concura pe baietii de la schiuri… Ajungand pe seara acolo, noi ne cam si grabeam sa ne gasim cazarea. Toata frumusetea acestei insule consta in principal in croazierele pe care le poti face in jurul insulei. Sunt o gramada de grote, iar Navagio sau in traducere Plaja Naufragiului unde pe langa apa de un albastru electric (te freci la ochi, ca zici ca este ireala), gasesti si naufragiata care a dat numele plajei si care dateaza din 1983 (parca). Apartinuse unor contrabandisti cu tigari (suna cunoscut, nu?). In plus daca te nimeresti in sezon, poti admira la lucru renumitele broaste testoase Caretta-Caretta. Noi nu ne-am nimerit asa ca am vizionat doar locurile ingradite cu grija unde acestea isi depun ouale. Adica ingradirea este facuta dupa ce isi depun ouale, aceste testoase fiind protejate de lege. Din Agios Nicolaos i-am dat talpa catre Kalamaki catre un hotel de care auzisem in tara : Hotel Rania. De data asta insa am aplicat metoda stam o noapte unde gasim si mai vedem care este oferta reala a doua zi din mers catre plaja. Asta pentru ca “minunatul” hotel s-a dovedit doar unul de tranzit, deoarece zau de nu arata pe interior ca “minunatele” de pe la noi. Nu mai zic ca la executarea somnului a inceput sa umble bau-bau prin camera… Vaj-Vaj avionul pe deasupra – era aeroportul aproape, apoi intre doua vaj-vaj-uri, bzzzz frigiderul care era de-o seama cu bunica…Ma rog, noi auzisem de el de bine, dar se pare ca unii dintre noi chiar nu se uita la niste conditii minimale totusi, dincolo de pret… Dar hotelul a fost bun dupa cum ziceam pentru tranzit. Asa ca a doua zi am tuns-o de acolo repejor. Am trecut de Laganas despre care o sa va povestesc mai incolo si ne-am indreptat catre Keri.

Keri (Limini Keriou cum este trecut pe harta), spre deosebire de Kalamaki, este o asezare linistita situata intr-un golfulet. Chiar foarte linistita cu cateva taverne si o multime de spatii de cazare ; pensiuni daca vreti. Plaja este mai mult pietroasa, dar se poate sta fara probleme pe prosop. Insa ceea ce reprezenta deliciul acesteia era apa care, pe langa faptul ca era destul de linistita, era si destul de lina in ceea ce priveste adancimea. Numai buna pentru copii. Pentru cine sta bine cu apa am vazut ca se faceau si scufundari. Iar la mal daca arunci ceva de rontatit o sa vezi o lupta pe cinste pentru suprematie la pestisorii care isi fac veacul pe acolo. Aici ne-am si oprit pentru cazare unde am gasit niste greci puternic influentati de “cotropirea” turistilor italieni. Adica vorbareti si de data asta cu binecunoscutul “café” de intampinare si un vocabular mai dezvoltat in italiana decat in alte limbi. Ca si la hotelul Rania pretul la care am batut palma a fost de 25 eur pe noapte. Numai ca aici erau conditii incomparabil mai bune sau mai bine zis la fel de bune ca si in precedentele insule. De aici am facut o excursie catre porto Vromi de unde am facut croaziera catre Navagio, despre care am aflat ca este intr-un top al celor mai frumoase plaje din lume pe locul 10. Initial am vrut sa cuprindem turul insulei intr-o singura croaziera, dar intrucat fi-miu a dorit neaparat sa mearga atunci cu barca, n-am putut sa-l refuzam. Ulterior l-am felicitat pentru varianta aleasa intrucat am vazut cateva vapoare de croaziera unde lumea statea ciorchine si ne-am adus aminte ce am patit anul trecut la croaziera catre Athos. Este mai scump sa faci croaziere scurte, dar pe de o parte timpul pe care il acorda obiectivelor vizate este mai mare, iar pe de alta parte fiind vaporase mici nu se suie nimeni pe tine ca sa vada nu stiu ce… Asa am mai mers intr-o croaziera la Keri Caves si insula Martosini, unul din locurile de “depozitare” a oualeleor testoaselor. Tot aici am vazut ce inseamna turismul dezvoltat pe verticala. Umbla omul cu vaporasul, cu barca, cu hidrobicicleta, cu orice pe luciul apei, de ce sa care cu el un suc, o cafea o inghetata ? Exista localnici cu baruri cu … motor care umbla ca “bezmeticii” de colo colo si este suficient sa faci semn “baiete!” si acosteaza. La fel cu salvamarii care stau in barci inscriptionate cu “life boat”, citesc o carte ceva, dar sunt prezenti acolo pe langa obiective pentru buna siguranta a turistului fara insa a-i stirbi cu ceva intimitatea.
Intorcandu-ne pe la loc pe insula mai vreau sa aduc in discutie doar Laganas-ul. E mai baieti si fete, Laganas-ul este o statiune in adevaratul sens al cuvantului! Populata in principal de tineri englezi si italieni, dar si nemti sau rusi Laganas-ul este tot ce isi poate dori un tanar (si nu numai!) pentru distractie. Si cand zic distractie ma refer la acel gen fara inhibitii, dar totodata si fara a deranja pe ceilalti. Este genul de statiune unde nu poti merge decat cu geamurile la masina date jos si cu volum la muzica, ceea ce am facut si eu ca sa nu ies in evidenta…Chiar daca esti numai spectator, te simti foarte bine aici…Cine poate, trebuie neaparat sa-si aranjeze o “delegatie” ceva in directia asta.
Dar ca sa intelegeti mai bine intrati aici http://www.youtube.com/results?search_quer…p;search=Search. De asemenea poze gasiti aici http://www.greeka.com/members/geordan/zakynthos/gallery.htm Vizionare placuta!

 

In loc de concluzie: recomand acest traseu doar impatimitilor in ale condusului ca mine. Totusi nu va lasati furati de peisaj si controlati-va instinctul! Lasati corpul sa va dicteze si ascultati-l. Daca va trimite la nani, executati! Total km facuti putin peste 4 000. Consum mediu 6.1. Succes!

Kefalonia – septembrie 2007

Posted in Calatorii on April 5, 2008 by geordan

img_5634

 

In Kefalonia am ajuns asa cum spuneam cu ferry-boat-ul din insula Lefkada. Calatoria cu ferry s-a dovedit destul de placuta (eu nu le am deloc cu apa …), iar insula Lefkada care ramanea in urma se prezenta destul de spectaculoasa. Dupa vreo ora si un sfert se ajunge in Fiskardo pe Kefalonia. Dupa cum am mai spus noi nu mergem cu rezervare la cazare din tara. Gasim acolo pe alese. In consecinta am apucat drumul spre Assos pentru a gasi ceea ce ne doream ca si cazare. Drumul este mai mult decat spectaculos. Kefalonia este mai mare decat Lefkada si totodata mai muntoasa. Se merge pe marginea muntelui avand in dreapta cum ne duceam noi marea in toata splendoarea ei.
Assos-ul este un satuc cu stradute foarte inguste (caracteristica specifica celor trei insule – cica se trage de la ocupatia venetiana din trecut) foarte cochet si ulterior aveam sa aflam, ceva mai scump. Accesul aici se face pe serpentine multiple care te coboara usurel catre nivelul marii. Peisajul si asezarea in sine te cam lasa fara cuvinte, fiiind un loc excelent pentru romantici : seara muntele care constituie fundalul peisajului, devine rosiatic ceea ce inta intr-un contrast perfect cu cerul albastru… Am renuntat sa mai cautam cazare aici dat fiind faptul ca pentru a umbla pe insula va trebui sa tot urcam si cobora serpentinele respective. Aveam insa sa revenim intr-o seara, la o taverna care desi se prezenta la inceput mai scumpa, in final am fost foarte multumiti deoarece calitatea a fost pe masura… Am reluat mai departe drumul catre Lixouri, localitate care nu prea ne-a incantat. Intrucat relieful devenea tot mai bland, iar pretentiile noastre aveau de acum un alt standard, modelat de contrastul puternic munte-mare. Asa ca am facut stanga imprejur si am luat-o catre Argostoli, hotarati sa punem mana pe Lassi, despre care auzisem de bine. Numai ca relieful era tot mai bland, iar eu aveam o atractie interioara catre Sami sau Agia Efimia, la fel localitati recomandate. Si cum dragostea este oarba si vocile interioare nu-ti dau pace, am facut inca o data stanga imprejur si de la Argostoli ne-am indreptat catre Sami…

Sami, eee!! Alta viata! Un portulet aflat intr-un golf marginit de munti. Si desigur aici ne-am gasit cazarea. Nu era chiar pe gustul nostru, dar orele erau destul de inaintate si bineinteles ca si maine era o zi. Camera nu era chiar nasoala asa cum gasesti pe la noi. Era la parter, la fel cu tot ce trebuie, dar capacul la WC daca Doamne-fereste te taia mai din scurt si te asezai mai in viteza nevoii, se transforma automat in farfurie zburatoare cu tine in rolul zburatorului, iar oglinda la baie avea mai multe colturi decat de obicei … Pret 35 euroi pe noapte. Nu ne-a placut nicicum! Iesind insa pe strada hotarati sa facem o plimbare de seara prin zona, numai ce daduram coltul si ne rasari o casuta cu un afis cu camere libere. Noi cam ezitam fiindca ne propusesem sa mergem si in Agia Efimia a doua zi, numai ca proprietara care era in curte si ne vazu, nu a avut nicio retinere san e pofteasca inauntru sa ne prezinte marfa. Si avea nene marfa! Apartament utilat mai recent cu o terasa superba. Vorbit, negociat si stabilit pentru a doua zi sa venim pentru patru nopti. Pret 40 euroi. Si asta am si facut! Cei din cealalta parte nici ca s-au suparat ca, desi spusesem ca stam cat au ei liber adica doua nopti, nu am stat decat o noapte. Ca si pozitie in insula Sami s-a dovedit o alegere buna. Destule taverne si chiar daca nu erau, noi oricum mergeam seara si in alte locatii pentru a lua masa. Asa am ajuns in Asoss si in Agia Efimia. Tot de aici este foarte usor de ajuns si vizitat lacul Melissani si pestera Dogarati.

Kefalonia este “cotropita” in special de italieni drept pentru care amatorii pot gasi aici o pizza sau spaghetti ceva mai bine executate. Zilele pe care le-am petrecut in aceasta insula s-au dovedit mult prea putine pentru ceea ce ai de vazut. Lucrul acesta a fost valabil si pentru celelalte doua insule. Cred ca o saptamana ar fi mai aproape de adevar. Partea de sud a insulei pare ceva mai comerciala cu ceva statiuni ca de exemplu Lassi, Skala, Katelios. Argostoli, capitala, este dragut dar nu se deosebeste prin ceva caracteristic de alte asezari decat prin aglomerarea urbana ceva mai mare. A fost ceva ciudat aici pentru ca am mers o data dupa amiaza si parea un oras pustiu, iar alta data intr-o dimineata si mai sa ne blocam in trafic… Parca si la italieni era o zi in saptamana in care erau mai toate inchise. Nu mai stiu sigur… In ceea ce priveste carburantul aici am gasit cu sub un EUR litrul, dar am remarcat ca nu sunt foarte multe benzinarii in general.
De aici am fost hotarati ca trebuie sa mergem si in Zakyntos, unde se trece tot cu ferry, insa de data asta curse erau doar doua in zi: fie dimineata devreme, fie catre seara. Am ales dimineata devreme, desi eram la oaresce distanta de portul Pessada de unde pleca vaporul. Si cum ne-am trezit noi asa cu noaptea in cap mai ceva ca dusul la servici si am luat pieptis traversarea muntilor pana acolo asezandu-ne frumusel la coada de masini, tot asa grecii ne-au dat teapa. Am asteptat in zadar sa sosesca mijlocul. Pana la urma se pare ca cineva a reusit sa vorbeasca cu autoritatea portuara (acolo nu au nicio ghereta, ceva) si din gura-n gura se raspandi stirea. Cica fu vreme urata cu o seara in urma si nu mai pleca ferry din Zakyntos. Ce-i drept cam batu vantu, desi noi, neam de romani suspiciosi, ii banuiam ca nu se trezisera… (era duminica). Si ca un fapt divers: din toata coada cei care s-au invrednicit sa ne explice si noua care este situatia, desi o rupeau cam greu cu engleza, au fost niste…. unguri. Tare, nu? Am facut stanga imprejur si ne-am dus intinsi peste capitania portului in Argostoli. Adica numai noi. Puteau si ei sa trimita pe cineva sa faca un anunt, nu? Parca semana a treaba romaneasca… Bineinteles ca dupa mii de scuze, am aflat si ceea ce banuiam: nu se faceau curse din alt port catre Zakyntos. Deci trebuia sa plecam cu cel de 17:30…Culmea este ca aveam telefonul lor inca de aici de acasa si daca ii sunam de seara puteam afla, dar… Ca sa nu pierdem ziua am mers in Lassi la plaja ca tot nu apucasem sa trecem. Am gasit o statiune plina cu multi pensionari (asa mi s-a parut), dar cu plaje dragute. Intr-un final am luat ferry si ne-am indreptat catre Zakyntos. Pentru exemplificari concrete gasiti detalii aici http://www.greeka.com/members/geordan/kefalonia/gallery.htm

Lefkada – septembrie 2007

Posted in Calatorii on March 31, 2008 by geordan

img_5355

 

Tocmai ce ne-am intors dintr-o croaziera care a cuprins insulele Lefkada, Kefalonia si Zakynthos. Asa ca dati-va mai aproape sa va depan cateva impresii de calatorie. Subliniez impresii de calatorie pentru a nu se trage concluzia ca ceea ce am intampinat acolo poate fi luat ca regula generala obligatorie.

Care va sa zica veni si ziua mult asteptata a concediului pe care-l coceam demult. Cu un an inainte fusesem in Halkidiki si imi placuse, insa anul asta doream sa atac ceva insule. Initial ma gandisem la Thasoss. Am renuntat vazand si citind despre insulele Ionice pe diverse site-uri. Dar si pentru faptul ca Thasoss-ul este o insula usor accesibila si deci la indemana oricand pentru a fi vizitata.

Plecarea am executat-o dupa-amiaza pe la 17 direct de la servici hotarat sa nu mai pierd timp aiurea din concendiul meu.  Bulgaria am traversat-o de data asta pe ruta spre Turcia prin Veliko Tarnovo, astfel incat pe la ora 1 dimineata cand te bagi cracanat de somn in patut dupa decartarea de noapte, eu tocmai ce intram in Grecia… Traseul s-a dovedit destul de greu din doua motive: traversarea Balcanilor si lipsa uneori a indicatoarelor. Sunt intradevar numai 370 km de Bulgarie pe care i-am parcurs insa in 6 ore…

Am intrat in Grecia pe la Ormenio si da-i talpa. Acuma dat fiind ca am ales o Bulgarie mai scurta, am determinat o Grecie mai lunga, cu atat mai mult cu cat trebuia traversata de la est la vest. Cand am ales traseul m-am bazat mult pe autostrazile de la greci, numai ca sunt portiuni bune inca in constructie, mai ales in zonele dificile. Si in plus imi mai lipsea un amanunt: Grecia este o tara excesiv de muntoasa. Adica am urcat si coborat la ei, de mi-a iesit la propriu prin piele. Vorbim aici nu de Transfgarasan la singular, ci la plural. Nu stiu cate urcusuri au fost ca eram prea obosit pentru a le mai numara, insa au fost cu varf si indesat. Cel mai obositor a fost insa mersul la coloana: este hipnotizant!!! Trebuia sa ma opresc din loc in loc cateva minute pentru a rupe monotonia… Eram croit ca dupa ce intram in Grecia si dam de autostrada care nu este prea departe de la granita, sa oprim intr-o parcare ca sa insfac si eu un pui de nani… N-am avut parte ! Fi-miu care rupsese canapeaua pana atunci, se trezi si-l apuca mormaitul tocmai cand sa atipesc… Asa ca dupa vreo ora si ceva de framantat scaunul, am reluat talpa si pe la 13 – 13:30 ajungem pe insula, in orasul Lefkada. Aici am luat-o usurel catre Agios Nikitas, pe latura de vest a insulei, o asezare dispusa intr-un golf muntos, in cautarea cazarii mult dorite. Nu am plecat cu ceva aranjat din tara pentru ca avand experienta anulului trecut puteam mult mai bine sa alegem la fata locului. Nu se pune problema sa dormi in strada in Grecia. Dificultatea consta doar in a alege in functie de variabilele la care te raportezi : bani, utilitati, calitatea cazarii. Grecia nu este o tara in care sa umble cainii cu covrigi in coada si nici nu indeplineste conditii de perfectiune. Exista si la ei conditii bune si mai putin bune. Ce ne diferentiaza sunt proportiile…
Aici in Lefkada am intalnit insa oameni mult mai rigizi in negociere decat grecii cu care eram obisnuiti din calatoria de anul trecut. Cu toate astea am gasit in Nikiana camera mult dorita cu vedere la mare. De fapt eram chiar pe malul marii. Cum sa mergi in Grecia unde exista atata hectar de mare si sa nu ai marea sub nas la cafeaua de dimineata?! Negocierea a mers la sange, pornind de la 60 euroi pana la 40, pret la care am batut palma; pret camera pe noapte. Camera are tot ce este necesar : chicineta,  pat suplimentar, aer conditionat, TV (care oricum este de mobila, caci n-am invatat greaca inca, iar de cand am renuntat la programele bulgaresti nu ma mai uit la poze in miscare…), terasa maricica si cucoana grecoiaca care stia destul de bine romaneste; facuse studiile in Romania si dupa cum bine ati remarcat ii folosisera… Initial mai incercasem in alte doua statiuni, Kathisma si in Vassiliki, dar nu au intrunit conditiile. Totusi dat fiind ca minunatele plaje Gialos, Egrimini si Porto Katsiki care fac deliciul insulei sunt pe partea cealalta fata de Nikiana, este recomandabil sa te cazezi in Vassiliki. Numai ca aici este statiune pentru surferi si ne-am cam lovit de preturi care mergeau si pana la 70 euroi camera – nediscutabil ! In sfarsit, pentru noi nu a fost o problema sa ne suim in masina si sa mergem oriunde pe insula. Ce-i drept insula fiind destul de muntoasa, distantele chiar daca nu erau mari necesitau ceva timp. Dar ce mai conta! Eram in vacanta si aveam toata ziua la dispozitie. Foarte bune drumurile si ulterior s-au dovedit cele mai ingrijite dintre cele trei insule. Tavernele ok, preturi cam ca peste tot in Grecia. Pentru cumparaturi este mai bine de mers in Lefkada unde sunt supermarketuri, decat prin statiuni unde iti cam sare basca. Motorina ceva mai scumpa chiar decat in celelalte insule, in sensul ca nu am gasit cu sub un euroi litrul. Asta in conditiile in care insula are acces direct de pe continent. Dupa patru zile petrecute aici am luat ferry din Vassiliki catre Fiskardo in Kefalonia. Amanunte foto gasiti aici http://www.greeka.com/members/geordan/lefkada/gallery.htm

In ceea ce priveste pozitia insulelor va recomand http://www.greeka.com/ionian/index.htm